În cadrul comunicării, pot interveni diferiţi factori externi sau care vizează elementele acesteia, factori care pot perturba discuţia dintre interlocutori. Aceşti factori pot provoca bariere în comunicare, întreruperea legăturii dintre emiţător şi receptor, ducând la neînţelegeri în ceea ce priveşte limbajul, statutul sau mediul înconjurător. Unii autori din domeniu ştiinţelor comunicării grupează factorii care influenţează negativ comunicarea sub denumirea de „bariere de comunicare” (Samuel C. Certo, Niki Stanton), alţii sub denumirea de „zgomot”(Shanon Weaver, Denis McQuail) . Potrivit lui Samuel C. Certo, barierele de comunicare sunt „factori care micşorează probabilitatea unei comunicări de succes”. Autorul distinge două categorii de bariere în comunicare: microbariere şi macrobariere. Dacă e să vorbim despre macrobariere, ne referim la mediul extern în care se desfăşoară comunicarea. De aici pot proveni diferiţi factori care influenţează actul comunicării şi pun în pericol transmiterea corectă a mesajului. Spre exemplu, factorii fizici perturbatori cum ar fi zgomotele ce se intensifică, evenimente care pot întrerupe actul comunicării cum ar fi primirea unei veşti care duce la retragerea unuia dintre interlocutori sau lungimea excesivă a canalelor care determină o comunicare mai greoaie şi expusă la pierderi de informaţii. Microbarierele  privesc în principal emiţătorul, receptorul şi codul, referindu-se în general la problema cuvintelor folosite cu mai multe sensuri, absenţa feedback-ului sau formularea neclară a mesajului de către emiţător .

​

 

         Tipuri de bariere în comunicare

         I. Bariere specifice emiţătorului reprezintă bariere produse datorită unor greşeli realizate de către emiţător în timpul actului vorbirii atât vizibil cât şi într-un mod mascat .Ele  pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere astfel:

         1. Barierele de limbaj apar dificultăţi de exprimare care duc la expresii sau cuvinte confuze ori cu sensuri diferite pentru persoanele implicate în actul de comunicare. Nivelul de pregătire al celor care comunică poate reprezenta un impediment în înţelegerea mesajului. De asemenea,ambiguitatea exprimării prin folosirea cuvintelor şi expresiilor confuze,a unui limbaj defectuos şi folosirea expresiilor argotice sau de jargon pot crea probleme în comunicarea dintre interlocutori.
Între acestea se numără:
        A. Ambiguitatea se referă la folosirea unui cuvânt cu sensuri distincte în cadrul aceluiaşi mesaj. Se ajunge, astfel, la neînţelegeri şi la perceperea diferită a mesajului faţă de scopul său real.
         B. Polarizarea vizează folosirea a doar două posibilităţi în cadrul unei situaţii de comunicare, deşi este evidentă existenţa unei multitudini de soluţii. Spre exemplu, se întâlnesc des expresii precum: ”cine nu este susţinătorul echipei noastre favorite,este împotriva ei”.
       C. Generalizarea devine evidentă atunci când intervine o situaţie conflictuală între interlocutori. Astfel, cei care comunică pun accent pe partea negativă a lucrurilor sau pe latura defectuoasă a celuilalt.
       D. Logoreea se referă la defectul unor persoane de a vorbi prea mult şi fără rost. Toţi marii conducători au încercat să-şi însuşească acest atribut pentru a deveni buni oratori în faţa mulţimilor.
       E. Secretomania este opusă logoreei şi face referire la tendinţa excesivă a unor persoane de a ascunde secretele care mai devreme sau mai târziu oricum vor fi scoase la iveală.
        F. Jargonul şi argoul sunt bariere intenţionate de limbaj. Jargonul este un limbaj folosit mai ales de tineri care schimbă forma unor anumite cuvinte pentru a nu fi înţeleşi de restul societăţii. Argoul este un limbaj codificat,o adevărată nouă limbă folosită de cei care vor să comunice fără a fi înţeleşi de persoanele prezente cum ar fi hoţii sau bandiţii.
       G. Dificultăţile de exprimare se referă la dificultatea de comunicare într-o anumită limbă sau la de greutatea de a comunica a unor persoane cu diferite probele de sănătate.
​

         2. Barierele de mediu se referă la concepţia emiţătorului în legătură cu receptorul sau cu mesajul transmis de acesta,de cele mai multe ori greşită. Un alt exemplu de astfel de barieră este efectul de statut, prin care emiţătorul se poate considera superior interlocutorului său.

          A. Egocentrismul  se referă la viziunea greşită a unora asupra sinelui,tinzând să se considere cei mai importanţi în grupul din care fac parte.
          B. Imaginea celuilalt reprezintă imaginea pe care ne-o construim în cadrul societăţii dar şi modul în care noi îi vedem pe ceilalţi.

      3. Barierele de concepţie se referă la percepţia receptorului asupra mesajului primit care poate deveni neclar prin presupuneri sau neatenţia acestuia în timpul actului comunicării.
      A. Presupunerile vizează informaţiile insuficiente pe care le deţinem în legătură cu ceilalţi. Ajungem astfel să facem presupuneri legate cu capacităţile lor, ceea ce împiedică o comunicare fluentă şi sinceră.
         B. Neatenţia apare prin devierea gândurilor spre alte situaţii sau spre o altă latură a situaţiei curente.
         C. Concluziile eronate apar în momentul încheierii unei discuţii şi provin dintr-o gândire insuficient dezvoltată şi exploatată.

​

         II. Bariere specifice receptorului
Sunt produse fie de o neînţelegere a mesajului, fie din cauza studierii acestuia, în locul concentrării atenţiei asupra emiţătorului.
    A. Egocentrismul. Avem din nou de-a face cu această problemă identificată şi în cazul emiţătorului. În această situaţie,cel care transmite mesajul consideră că spusele sale sunt mai importante şi mai valoroase decât ale interlocutorului său.
     B. Supraîncărcarea cu mesaje atunci când este identificată prezenţa mai multor receptori,fiecare venind cu tipul său de informaţie.
     C. Zgomotele şi perturbaţiile pot determina înţelegerea greșită a mesajului transmis.
   D. Neîncrederea în ceilalţi  se referă la respingerea unor informații oferite de anumiţi interlocutori din cauza unor situaţii trecute în care aceste informaţii s-au dovedit a fi neadevărate.
     E. Percepţiile eronate asupra actului comunicării, receptorul nefiind conştient că mesajul nu poate exista fără prezenţa a măcar doi interlocutori.
     F. Neînţelegerea limbajului constă în neînţelegerea corectă a mesajului datorită unor bariere de limbă,de traducere sau de sintaxă.
     G. Concluziile grăbite constau în asumarea propriei realităţi şi de multe ori ignorarea adevărului şi a ceea ce ne înconjoară în realitatea de toate zilele. Astfel, ajungem să concluzionăm greşit unele situaţii.
Pentru a îmbunătăţi comunicarea din viziunea receptorului trebuie luate următoarele măsuri:
- Concentrarea atenţiei asupra a ceea ce emiţătorul transmite pentru a putea răspunde funcţiilor acestuia de apel.
- Poziţionarea corpului într-un mod în care poate fi percepută corect informaţia.
- Confirmarea frecventă a spuselor emiţătorului,arătând că înţelegem ceea ce spune şi că receptăm corect informaţia.
- Neîntreruperea interlocutorului în timp ce transmite mesajul pentru că astfel nu va fi transmisă nici informaţia noastră într-un mod corect,nici a lui.
- Indicarea faptului că trăim emoţiile şi stările transmise de emiţător împreună cu el.
- Ascultarea atentă a tot ceea ce afirmă interlocutorul pentru  a putea analiza informațiile şi relatările.

​

            Modalităţi de optimizare a comunicării:

​

Asociaţia Americană de Management a elaborat 10 reguli de comunicare eficientă:
1. Înainte de comunicare,emiţătorul trebuie să-şi clarifice ideile,să le sistematizeze şi să le analizeze pentru a fi corect transmise.
2. Trebuie consultată şi cei din jur pentru asigurarea unei mai mari obiectivităţi.
3. Cei care iniţiază comunicarea nu trebuie să se piardă în detalii.
4. Cei care comunică trebuie să ţină seama de întregul ansamblu al contextului în care se realizează comunicarea pentru că mesajul nu se transmite numai prin cuvinte.
5. Emiţătorul trebuie să fie atent la nuanţe, la tonul folosit.
6. Emiţătorul trebuie să-şi dezvolte capacitatea de a vedea lucrurile şi din punct de vedere al celui căruia îi este destinat mesajul.
7. Participanţii la comunicare trebuie să pună întrebări şi să se încurajeze reciproc în exprimarea reacţiilor, emiţătorul putând prin feedback să-şi dea seama dacă mesajul a fost înţeles.
8. Emiţătorul şi receptorul trebuie să comunice în viitor la fel de bine ca şi în prezent.
9. Cei care comunică trebuie să fie conştienţi că cel mai adecvat mijloc de comunicare este exemplul personal.
10. Cei care comunică trebuie să se facă înţeleşi dar şi să înţeleagă, ei trebuie să fie buni ascultători şi să perceapă cuvintele şi mesajele nonverbale.

​

             Consider că, respectând aceste reguli, rămânem departe de construirea unei comunicări defectuoase. Voi lua, ca exemplu pentru ilustrarea barierelor ce intervin în timpul comunicării, un dialog între două colege între care intervine un conflict:

​

        Ieşind de la cursuri, cele două bune colege, Maria şi Ilinca încep o discuţie despre un proiect pe care îl vor realiza împreună pentru săptămâna următoare. Odată ajunse afară, Maria nu mai înţelege cuvintele prietenei sale din cauza gălăgiei interminabile provocate de elevii din clasele mai mici. Reuşind să evadeze din acea insuportabilă aglomeraţie, cele două pot vorbi din nou pe un ton normal:
– Ai reuşit să aduni ceva informaţii pentru proiect? întreabă Ilinca îngrijorată.
– Să ştii că nu prea m-am ocupat de el...Îmi pare rău,am fost prea aglomerată în ultimul timp.
– Doamne Dumnezeule! Ca de obicei,trebuie să mă ocup doar eu. Nu poţi niciodată să începi ceva fără mine!Mereu faci cele mai simple lucruri.
În acest timp,însă, Maria se gândea la temele pe care le avea de pregătit pentru a doua zi şi nu fusese atentă la spusele Ilincăi.
– Poftim? Nu am auzit ce ai spus.
– Nu contează. Dacă nu ai făcut nimic până acum şi nici nu discuţi despre proiect înseamnă că nu vrei să lucrezi cu mine.
– Ba sigur că vreau. Doar că acum sunt cam stresată în legătură cu examenele care vin şi nu mă pot concentra prea bine asupra acestui aspect.
– Până acum doar eu am realizat celelalte proiecte. Încep să cred că profiţi de inteligenţa mea.
– Poftim?! Te-am ajutat la fiecare dintre ele. Nu e vina mea că te consideri atât de importantă încât nu accepţi ajutorul nimănui.
– Ştiu eu de ce nu vrei să te implici. Ai devenit cea mai bună prietenă a Laurei şi acum vrei să te ridici împotriva mea. Dar îţi spun: Ori eşti de partea mea,ori stai cu ea şi nu mai vorbeşti cu mine.
– Nu trebuie să spui asta. Nu am nimic nici cu tine,nici cu ea. Ar fi bine să te calmezi. Şi...hai să începem proiectul acela.
Cele două prietene s-au aşezat uşor pe o bancă. Vântul uşor scutură crengile înflorite ale copacilor. Firea calmă a Mariei a dus mereu relaţia dintre cele două colege pe drumul cel bun. Acum, ieri şi poate mâine...

Barierele în comunicare identificate în text sunt:
- Zgomotele şi perturbaţiile prezente atunci când cele două fete ies în curtea şcolii,iar comunicarea le este întreruptă de glasurile stridente ale copiilor.
- Generalizarea prin exclamaţiile Ilincăi care o învinovăţeşte pe Maria în legătură cu neparticiparea sa la proiecte.
- Neatenţia identificată atunci când Maria nu este atentă la spusele prietenei sale deoarece este preocupată de temele pentru a doua zi.
- Concluzia grăbită poate fi observată în momentul în care Ilinca realizează un raţionament prin care concluzionează că Maria nu doreşte să lucreze cu ea.
- Egocentrismul este evident în afirmaţia Ilincăi care se consideră superioară din punct de vedere al inteligenţei.
- Polarizarea este exprimată prin gândirea Ilincăi care îi oferă prietenei sale oportunitatea de a alege între ea şi o altă colegă.

          În concluzie, nu trebuie să lăsăm ca barierele în comunicare, fie ele provocate de factori externi sau legaţi de propria personalitate să ne împiedice să comunicăm cu cei din jur. Atenţia acordată interlocutorului şi mesajului transmis ne va ajuta deosebit de mult în captarea informaţiei corecte.

​

         Bibliografie

​
         Baylon, Christian, Mignot, Xavier – Comunicarea, Editura Universitatii ”Al. I. Cuza”, Iași, 2000​
         Prutianu, Ștefan – Manual de comunicare si negocieri in afaceri, Vol I ,,Comunicarea", Editura Polirom, Iasi, 2000​
         Hogan, Kevin – Depăşeşte cele 8 obstacole în calea comunicării, Editura Amaltea, Bucureşti, 2006​
         Iovănuţ, Simona – Comunicarea, Editura Waldpress, Bucureşti, 2001​