Lucian Siriteanu
                                                                                                                                             Ovidiu Bulgariu
                                                                                                                                             Georgiana Jianu 
 

 

             „Adolescenţa reprezintă perpetua luptă umană între dorinţa de a ne agăţa de trecut şi la fel de puternica dorinţă de a ne îndrepta spre viitor” - Louise Kaplan.

            “Cunoaşterea este fericire, fiindcă doar prin cunoaşterea cuprinzătoare şi profundă eşti în stare să deosebeşti adevărul de minciună, lucrurile măreţe de cele de factură joasă” - Helen Keller.

 

         Idealizată de poeţi, cercetată de filosofi şi sursă de inspiraţie pentru marii creatori, adolescenţa a fost de-a lungul secolelor o vârstă intrigantă, caracterizată de incertitudini şi transformări, de speranţe şi planuri, suscitând imaginaţia artiştilor, fiind blamată, ostracizată sau, din contră, considerată apogeul întregii vieţi umane. În ciuda tuturor acestor demersuri descriptive cu rădăcini istorice, ea a fost abordată în mod sistematic începând cu perioada modernă şi contemporană, o dată cu dezvoltarea ştiinţelor socio-umane şi a interesului faţă de înţelegerea mecanismelor de dezvoltare a dinamicii psihologiei, fiind un domeniu de mare interes şi implicaţii. Din punct de vedere etimologic, termenul de adolescenţă provine din verbul latin adolescere, care are sensul „de a creşte sau a se dezvolta” .Această denumire începe să fie folosită în secolul XV, deşi filozofii antici, în special Aristotel, făceau referire cu sute de ani înainte de Christos la o clasificare a stadiilor vieţii, nu foarte diferită de cea uzitată în zilele noastre. După cum aminteam, termenul de adolescenţă se referă la conceptul de dezvoltare şi este, din punct de vedere cronologic, etapa de tranziţie între copilărie şi maturitate, deşi vârsta efectivă a acestei perioade poate varia cultural în funcţie de cutume şi dezvoltare fizică. Organizaţia Mondială a Sănătăţii declară în 1995 adolescenţa ca fiind perioada  cuprinsă între vârsta de 10 şi cea de 19 ani (Goodburn, Elizabeth, Ross et al., 1995). Adolescenţa se referă la ansamblul transformărilor identitare, cognitive, afective care au loc pe fondul dezvoltării biologice din pubertate.
         Dezvoltarea in perioada adolescentei, concept esenţial al vieţii umane, presupune schimbare. Pentru ca o schimbare să fie considerată o etapă a dezvoltării, ea trebuie să fie extinsă, auto-controlată, calitativă şi progresivă .Acest proces evolutiv se aplică tuturor vârstelor omului, din copilărie şi până la senectute, definindu-le şi particularizându-le. Poate mai dificil de caracterizat decât alte etape, adolescenţa, ca  vârstă crucială în dezvoltarea umană, presupune şi ea schimbare pe mai multe paliere. Pentru M. Mead , adolescenţa în culturi occidentale este văzută ca un stadiu intens de tranziţie datorită schimbărilor de roluri sociale de la copilărie la maturitate . De fapt, adolescenţa presupune schimbări radicale pe nivelurile esenţiale ale existenţei, care determină comportamente şi procese psihice cu ecou în întregul ciclu al existenţei. Existenţa unor progrese evidente în comportamentul pro-social şi în aprecierile morale în perioada copilăriei târzii şi a prepubertăţii sugerează o continuare a acestei dezvoltări şi în adolescenţă . Fără a intra în amănunte, putem menţiona existenţa a cel puţin trei tipuri de schimbări importante pe care adolescenţa le aduce: o modificare în judecata dreptăţii sau nedreptăţii, o evoluţie evidentă a comportamentului altruist şi o schimbare a perspectivei prosociale. Deşi acestea sunt în esenţă transformări calitative de dorit, nu trebuie să neglijăm dependenţa adolescentului de grupul său social şi tendinţele de conformare pe care le are de înfruntat,  care pot determina comportamente opuse noţiunii individuale de „bine”.
          Avand in vedere titlul lucrarii trebuie sa evidentiem o legatura stransa si de interdependenta dintre adolescenta ca si perioada biologica si pshiologica si cunoastere in toate ipostazele sale. In vederea evidentierii acesteia vom studia particularitatile celor doua contexte  incercand sa unim punctele convergente pentru a obtine o relatie pertinenta si sa o evidentiem si mai bine prin exemplificarea si ancorarea in literatura.
Termenul de cunoaştere aparţine unei categorii de concepte pe care nu doar spiritulcultivat, ci chiar simţul comun ştie să le mânuiască în diferite contexte, fără a fi însă capabil să le circumscrie semantic de o manieră precisă şi satisfăcătoare. Deşi este vehiculat destul defrecvent, conţinutul său nu se lasă uşor prins într-o definiţie iar sfera sa de aplicabilitate se dezvăluie a fi extinsă şi indeterminată. Unul dintre cei mai importanţi gânditori contemporani, Bertrand Russell priveşte cu scepticism situaţia când scrie: „Cunoaşterea este o noţiune imprecisă” Omul este capabil de producerea cunoştinţelor datorită structurilor şi funcţiilor psihice apte să genereze noţiuni, idei, cunoştinţe care se fixează şi sunt ulterior transmise prin utilizarea unui limbaj. Cunoasterea astfel face parte din sfera dezvoltarii umane care este insasi redata de circumstantele perioadei propriu-zise, mai importante fiind dezvoltarea constiintei si totodata constiintei de sine ce conduce spre autocunoastere. De cele mai multe ori, cunoasterea poate aparea intarziat cu mult dupa incheierea adolescentei intrucat pe parcursul acesteia individul ia contact cu numeroase circumstante, situatii, constiinte de un puternic caracter  iar in acest fel individul necesita o perioada mai lunga de timp pentru a le putea concretiza intr-o forma perceptiva autoeducationala.

              PROBLEMATICA ADOLESCENTEI ŞI A CUNOAŞTERII ÎN LITERATURA ŞI ÎN PSIHOLOGIE

 

            Literatura pentru adolescenţi a reprezentat întodeauna o lectură interesanta care i-a atras pe majoritatea tinerilor fiind  de cele mai multe ori profundă si încărcată de idei şi metafore percutante. Dupa cum am mentionat adolescenţa reprezintă una din cele mai importante perioade ale vieţii omeneşti şi reprezintă perioada marilor schimbări, atât fizice cât şi psihice, când se formează caracterul si constiinta de sine a individului,, când descopera  relaţiile interumane, si majoritatea starilor ce le definesc caracterul, conducand spre cunoastere. Pentru a putea aborda cat mai usor convergentele dintre elementele cunoasterii si ale adolescentei ne-am ancorat in literatura unde regasim principalele arhetipurile adolescentine binecunoscute pentru a putea realiza in functie continut o clasificare si totodata o corelare a tipurilor de varsta si tipurile de cunoastere ce se diversifica de la personaj la personaj.Am tratat comparativ doua opere pe care le-am considerat seminificative pentru evidentierea arhetipurilor si a modului in care personajele principale tind spre cunoastere, respectiv De veghe in lanul de secara de J.D. Salinger si Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade. Romanul adolescentului miop este un jurnal deghizat, autorul mimând că aceste notaţii sunt doar materia primă, ce urmează ulterior a fi prelucrată. Scris de un adolescent, primul roman al lui Mircea Eliade foloseşte procedee ale prozei moderne şi se citeşte cu un interes deosebit, autorul voind astel ca fiecare adolescent să se regăsească în scrierea lui, de aceea autorul l-a numit „Romanul adolescentului miop”, chiar dacă conţine pasaje întregi din jurnalul adolescentului Eliade. Carismatic, non-conformist, , Holden Caulfield este  unul din cele mai bine-conturate personaje adolescentine din literatură, iar De veghe în lanul de secară  una din cele mai percutante şi şocante pamflete la adresa societăţii, un testament plin de dramatism a unui tânăr şi un roman ce a fascinat atâtea şi atâtea generaţii. Ideea de baza consta in antagonia celor doua personaje pe care le vom evidentia in functie de clasificarea perioadei adolescentine alaturi de tipurile de cunoastere pe care acestia le implica prin propriul lor caracter si comportament.In vederea analizei psihologica pe continutul operelor am ales cele doua tipologii: introvertitul si extravertitul intrucat, prin complexitatea acestora si prin multitudinele de procese, acestea definesc o gama foarte larga de trasaturi reprezentative, cele mai intalnite in cadrul adolescentei.
               Descrierea generală psihologiei consta din evidentierea  celor doua tipurile adolescentine specifice. Va trebui, mai întîi, să descriu cele două tipuri generale pe care le-am denumit: introvertit şiextravertit. Apoi, vom da cîte o caracterizare acelortipuri particulare al căror specific provine din faptul că individulse adaptează sau se orientează bazîndu-se în principal pefuncţia sa cea mai diferenţiată. Tipurile de atitudine generală se definesc prin atitudinealor caracteristică faţă de obiect. Introvertitul se comportă faţă de obiect abstractiv; în fond, el este mereu gata să sustragă obiectuluilibido-ul, de parcă ar trebui să se păzească mereu de o eventuală dominaţie a lui. Extravertitul, în schimb, are un comportament pozitiv faţă de obiect. Primul se orientează după faptele exterioare date, pe cînd celălalt rămîne la părerea lui, care se insinueazăîntre el şi ceea ce este obiectiv dat. Dacă orientarea dupăobiect şi după datele obiective predomină, astfel încît cele maifrecvente şi cele mai importante hotărîri sau acţiuni sînt determinatenu de păreri subiective, ci de condiţii obiective, atunci vorbimde o atitudine extravertită.
Extravertitul trăieşte astfel încît este întru totul evident că în conştientul  său obiectul joacă un rol mult mai important, ca factor decisiv, decît părerea sa subiectivă. Deşi are, fără nici o îndoială, păreripersonale, puterea lor de decizie este mult mai slabă decît cea acondiţiilor exterioare obiective. Nici nu se aşteaptă, de altfel, caîn propriul său interior să găsească vreun factor necondiţionat,asemenea factori neexistînd, după el, decît în exterior. Interesulsău cedează epimeteic cerinţelor exterioare, desigur nu fără luptă,dar victoria finală este întotdeauna de partea condiţiei obiective,întregul său conştient priveşte spre exterior, pentru că determinărileimportante şi decisive îi parvin întotdeauna dinexterior. Dar îi parvin de acolo pentru că de acolo le şi aşteaptă.

        Am putea spune că din această atitudine fundamentală îi derivătoate caracteristicile psihologice, cu excepţia celor provenite din primatul unei anumite funcţii psihologice sau din alte particularităţi individuale. Interesul şi atenţia extravertitului sînt îndreptate statornic spre evenimentele obiective, în primul rînd spre cele ale imediatei vecinătăţi. Nu numai persoanele, dar şi lucrurile din jur îi captivea/ă interesul. în mod analog, acţiunea îi este şi ea determinată deinfluenţa persoanelor şi lucrurilor din jur; se raportează la date şi valabilă ar fi alta, atunci şi reperele morale subiective ar fi altele, fără ca totalitatea habitus-ului psihologic să aibă de suferit vreo modificare. Pornind inca de la componenta titlurilor, putem observa ca De veghe in lanul de secara observam prin analiza acestuia perceptia unui spatiu deschis respectiv “lanul” care exprima un contact direct cu lumea inconjuratoare ce isi asuma intregul univers fiind fascinat insusi de “actiunea” universului in sine asa cum am mentionat anterior, remarcandu-se clar atitudinea extravertita a personajului central, interesul sau fiind captivat cu usurinta de simplitatea inconjuratoare.  Personajul central din romanul lui J.D. Salinger, Holden Caulfield, reprezintă tipul adolescentului extravertit, el de altfel fiind un personaj foarte complex şi unul dintre cei mai renumiti protagonisti adolescentini din istoria literaturii.

        Frecventand nenumărate şcoli, acesta rămâne corigent multe materii fiind ulterior exmatriculat. Deşi aflat la o vârstă fragedă ,,în floarea adolescenței, 16 ani, acesta are o filosofie proprie  complexă, şi deşi considerat de unii imatur, este cel mai pregătit pentru lumea reală. Asadar putem analiza interesul pe care il dezvolta numai pentru propriile pasiuni, criozitati respectiv interese, punanad pe un plan secundar restul sarcinilor obligatorii, lucru ce ne evidentiaza caracterul extravertit al acestuia.Holden este elev  la liceul Pencey, unde rămâne corigent la patru materii din cinci, promovând doar la engleză, unde este foarte talentat (fratele lui, H.D., fiind scriitor) el fiind un cititor înrăit de altfel. Are o serie de principii bine delimitate, urând cel mai mult ipocrizia, ca si manifestare inconjuratoare reusind in aceasta perioada sa isi construiasca treptat caracterul pe fondul unor valori morale pozitive dar in limita intereselor proprii, alaturi de incapatanarea cu care isi sustine propriile idei si riscurile pe care si le asuma odata cu aceastea nefiindu-i frica atat timp cat detine libertatea constiintei proprii. Dacă întreaga atitudine este extravertită, gîndirea se orientează şi ea după obiect şi după datele obiective. O astfel deorientare a gîndirii dă naştere unui caracter foarte specific. Gîndirea în genere se hrăneşte pe de o parte din izvoare subiective,în ultimă instanţă inconştiente, iar pe de altă parte din datele obiective furnizate de percepţia senzorială. Gîndirea extravertită va fi determinată în mare măsură de acestea din urmă şi mai puţinde cele dintîi. Judecata are nevoie întotdeauna de o normă; pentrujudecata extravertită, valabilă şi hotărîtoare este, în principal, normadictată de raporturile obiective, indiferent dacă se prezintă subforma unui fapt obiectiv, senzorial perceptibil sau a unei ideiobiective, căci o idee obiectivă, chiar dacă este acceptată subiectiv,rămîne totuşi ceva dat sau împrumutat din exterior. De aceea, gîndireaextravertită nu trebuie neapărat să fie o gîndire pur concretă.
          Atitudinea introvertită se ghidează, în cazul normal, dupăprincipiul structurii psihice ereditare - o entitate ce sălăşluieşte în subiect. Dar nu trebuie nicidecum să considerăm că această entitate ar fi pur şi simplu identică eu-lui din subiect, aşa cum se întîmplă în cazul calificativelor mai sus amintite, ea fiind însăşi structura psihică a subiectului, existentă dinaintea oricărei formăria unui eu. Subiectul ce constituie într-adevăr temeiul, adică sinele este cu mult mai cuprinzător decît eu-1, el înglobînd şi inconştientul, în timp ce eu-1 este, în esenţă, centrul conştientului. Gîndirea introvertită se orientează în primul rînd după factorul subiectiv. Factorul subiectiv se prezintă cel puţin sub forma unui presentiment subiectiv al orientării pe care o ia pînă la urmă judecata. Uneori este chiar o imagine, mai mult sau mai puţin definită, care serveşte oarecum drept normă. Gîndirea poate fi preocupată de entităţi concrete sau abstracte, dar, în punctele esenţiale, se ghidează întotdeauna după datul subiectiv. Nu duce, aşadar, de la experienţa concretă înapoi la lucrurile obiective, ci la un conţinut subiectiv. Faptele exterioare nu sînt cauze sau scopuri ale acestei gîndiri, deşi introvertitul ar vrea, de foarte multe ori, să dea o atare aparenţă gîndirii sale; dimpotrivă, gîndirea aceasta începe în subiect şi duce înapoi la subiect, chiar dacă întreprinde cel mai lung excurs. în domeniul realităţii pur faptice.  Opera Romanul adolescentului miop ne sugereaza inca din titlul prin utlizarea adjectivului “miop” o deficienta, un defect care opereaza in subconstient, un defect ce trebuie corectat pentru a putea avea o perceptie clara si polemica asupra lumii inconjuratoarea, personajul principal, respectiv adolescentul ghidandu-se dupa anumite idei preconcepute care ii redau imagine clarificata din toate punctele de vedere. Personajul operei în discutie, un „un adolescent”, ci „adolescentul”, detine o atitudine polémica fata de Papini, fata de lumea înconjuratoare si chiar de „el” însusi. Oricine ajuns la vârsta personajului principal al acestei opere arenevoie de un model dupa care sa se ghideze sau pe care sa-l urmeze, lucru care ii evidentiaza atitudinea si gandirea introvertita, intrucat acesta tinde sa isi conformeze propriile valori in sfera unui model comportamental.  Personajul  l-a ales ca model pe  Papini  deoarece  acesta „i-a  scris viata”, în romanul „Omul sfârsit” pe care tocmai îl citise regasindu-se si el, in contextul acestuia.  Antiteza  urmareste  reliefarea pe  de o parte a urii fata de mentor, iar pe de alta iubirea si stima pe care o purta în sine, putand urmari aceasta contradictie si incertitudinea porpriei constiinte. Contradictia, din acest punct de vedere, este data de câteva constructii din text precum „L-am iubit si l-am urât”, „cel mai neîndurat dusman si cel mai darnic prieten”.
           Totusi, atitudinea care razbate ete cea a confruntarii cu mentorul sau, aceasta incluzând si sentimentul de ura: „Dusmanul meu de moarte”. Despre cartea lui Giovani Papini „Un om Sfârşit „ aflăm în capitolul Papini, eu şi lumea, carte care i-a provocat scriitorului o mare dezamăgire pentru că scriitorul italian i-a luat iniţiativa scriind ceea ce ar fi vrut al să scrie, dar şi pentru că l-a descris aşa cum este. Intenţia de identificare cu Papini este totală, adolescentul vrea să-şi formeze însă o altă personalitate, hotărâre de schimbare, care pare irevocabilă:”In curând voi fi altul. Voi arăta celorlaţi că fluviul sufletului meu se poate revărsa şi în altă matcă. Voi rodi pretudindeni roade noi”. Lupta se duce în sufletul autorului, pentru crearea unei personalităţi diferite, pentru a descoperi noi rădăcini acolo unde ele nu sunt. Jurnalul se întinde pe durata unui an întreg:un an lung, plin de reflecţiile unui adolescent care trăieşte experimentele cele mai bizare. Prietenii se îndepărtrază treptat:”Am fost atât de singur în ultimile luni, încât mă socoteam aproape fără prieteni”. Revederea cu ei stă sub semnul unui bun rămas:”Paşii mei mă înstrăinau de prieteni, şi paşii lor mă depărtau”. Capitolul „Drumul către mine însumi” al romanului încearcă să prezinte stările sufleteşti specifice adolecenţei, analizându cu liciditate zbuciumul şi neliniştile cerebrale precum şi curiozitatea ajunsă repede entuziasm pentru problemele sociale. Autorul notează amănunţit reacţiile şi incertitudinile dezvăluind contradicţiile fiecăriu adolescent, dar întrezărim aici şi începuturile viitoarei personalităţi cu o fermă disciplină în muncă, adormind târziu în noapte, fericit unerori că şi-a învins propriile-i slăbiciuni. Asadar, de cele mai multe ori adolescentul introvertit este pus in fata incertitudinii acesta ajungand mult mai greu la autocunoastere incercand mereu sa se autodepaseaza incercand sa atinga majoritatea tipurile de cunoastere.
           

      Cunoaştere spontană şi cunoaştere intenţionată (voluntară).

     Cea dintâi face corp comun cu însăşi viaţa în multiplele ei determinări, desfăşurându-se în orizonturile de libertăţi şiconstrângeri pe care le deschid diferitele situaţii traversate de fiinţa umană în mod mai mult saumai puţin cotidian. Nu rareori, împrejurări noi sau problematice ne surprind prin ineditul saudilematicul lor, astfel că, fără a ne fi propus în prealabil, ne obligă să întreprindem demersuricognitive, să cercetăm datele momentului, să acumulăm informaţii ca garanţie a unei decizii oportune şi optime, a unei reacţii comportamentale adecvate. Asadar in cadrul acesteia ii putem identifica pe ambii protagonisti, atat din opera De veghe in lanu de secara cat si in Romanul adolescentului miop intrucat in contextul vietilor diferite ale acestora multiplele determinari alaturi de constrangeri sau libertati conduc spre evolutia caracterelor personajelor, catre o finalitate ce tinde sa atinga chiar maturitatea, asa cum reiese din capitolul Final din  Romanul adolescentului miop  ce  consfinţeşte sfârşitul perioadei de liceu:”Mi-am citit numele pe listă, cu ochi tulburi”. Pe autor îl întristau clasele în care nu va mai zări nici o faţă cunoscută iar „ideea de sfârşit de epocă” i se părea „cutremurătoare”.
            Cunoaştere directă şi cunoaştere mijlocită, o distincţie are în vedere originea propriuzisăa cunoştinţelor. În primul caz, acestea nu se întemeiază sau nu sunt derivate din alte datecognitive acumulate anterior, ci constă în tot ceea ce subiectul percepe, simte sau gândeşte –eventual relatează – în mod nemediat. Nimic nu se insinuează în raportul dintre subiect şi obiect, acesta din urmă este captat intuitiv, fără a fi definit în prealabil şi nefiind nevoie să se implice demersuri inferenţiale. Aceasta este in principiu specifica adolescentului Holden, din opera De veghe in lanul de secara deci celui extravertit, care ia contact cu o multitudine de medii dar care nu isi schimba in nici un fel caracterul si valorile morale dobandind de fapt o cunoastere de sine porfunda foarte puternica. Caulfield este totuşi un tânăr dezorientat, ducând o viaţă neorganizată, într-o lume pe care în general o dispreţuieşte si actioneaza intodeauna conform propriilor reguli si invatand din propriile greseli. Apreciat de unii profesori, aceştia rămân dezamăgiţi când aud de încă o exmatriculare a sa, şi încearcă să-l sfătuiască să urmeze “calea cea dreaptă“ (în concepţia lor, desigur). Caulfield ţine cont de sfaturile lor, dar duce în continuare stilul său de viaţă haotic, aici constând toată drama lui Holden Caulfield: e un om prea modern pentru lumea în care trăieşte, evidentiindu-i stilul extravertit.
              Cunoaşterea empirică îşi propune să ordoneze, sistematizeze şi explice datele disparate şi oferite de cunoaşterea observaţională, ceea ce presupune desprinderea raporturilor constante şi repetabile între fapte, degajarea unor uniformităţi şi regularităţi. Născute pe temeiul extinderii unor observaţii sau experimente de la un număr finit de cazuri particulare la o întreagă clasă de lucruri, fenomene sau procese, legile empirice dispun de o arie relativ restrânsă de aplicare, în plus, se expun riscului de a fi răsturnate de constatări noi şi deosebite.O astfel de orientare spre cunoasterea empirica se remarca in cadrul adolescentului din cadrul operei Romanul adolescentului miop, intrucat handicapul acestuia il constituie insesi imposibilitatea de a-si organiza spatiul dupa legile fundamentale intrucat intregul sistem universal trebuie sa fie coordonat dupa axiome si legi morale, acesta supunandu-se tiparului traditional. Intreaga evolutie a personajului se bazeaza pe incertitudine si pe dorinta de a actiona in conformitate bazate pe cunoasterea observationala si pe analiza convergentelor dintre fapte si evitarea unor nonconformitati.
          Cunoaşterea teoretică reprezintă o tentativă de organizare, integrare şi explicitare (implicit depăşire) a cunoaşterii empirice, în genere a celei comune sau proprii altor domenii ale activităţii intelectuale, în măsura în care nu se mulţumeşte doar să constate şi descrie uniformităţi sau regularităţi faptice, ci caută să descopere şi să fixeze – la nivelul legilor teoretice – resorturile adânci, necesare, atemporale şi universale ce le guvernează. Altfel spus, se preocupă de formularea explicaţiilor cauzale de valoare ştiinţifică cu privire la ceea ce se ştiaanterior. Teoriile ştiinţifice sunt construite de obicei pe baza studierii obiectelor ideale ce nuexistă ca atare în realitate, produs al unei activităţi profunde de abstractizare, de trecere lalimită a anumitor parametri fizici sau acţiuni mentale („punct material”, „gaz ideal”, „corpperfect rigid” ş.a.). Ele se situează la un nivel incomparabil superior nu numai deprecizie şi rigoare, dar şi de integrare şi ordonare, subîntinzând, alături de numeroase elemente lipsite de conţinut factual, în definiţii explicite sau implicite, decizii privind regulile de calcul şi de inferenţă admisibile, aproximaţii şi restricţii adoptate, procedee de testare şi evaluare a conţinutului etc.  Cel mai adesea, demersurile întreprinse sunt demonstrativ-deductive, iar limbajul utilizat se caracterizează prin standarde înalte de elaborare simbolică, formală şi/sau axiomatică.
            Autocunoasterea sau  conceptul de autocunoastere se refera la procesul de explorare si structurare a propriilor caracteristici (de exemplu.ş abilitati, emotii. motivatii, atitudini, credinte, mecanisme de aparare si adaptare. etc.) in urma caruia rezulta imaginea de sine a persoanei. Functionarea eficienta in mediul socio-profesional contemporan este facilitata de capacitatea de autocunoastere si autoreglare eficienta a persoanei. Cunoasterea de sine se dezvolta o data cu varsta si cu experientele prin care trecem. Pe masura ce o persoana avanseaza în etate, dobandeste o capacitate mai mare de autoreflexie. Totusi, niciodata nu vom putea spune ca ne cunoastem pe noi înşine în totalitate; cunoasterea de sine nu este un proces care se încheie o data cu adolescenta sau cu tineretea. Pusi în fata unor obstacole, a unor provocari, vom gasi de multe ori resurse de care poate nu eram constienţi până în acele momente. Cunoasterea de sine este un proces cognitiv, afectiv si motivational individual, dar suportă influente puternice de mediu. Autocunoasterea este in stransa legatura cu procesul de cunoastere  mijlocita si spontana, intrucat autoportretizarea se realizaeaza in momentul in care individul sufera modificari ale caracterului odata cu confruntarea diverselor situatii, ori adolescenta ca si varsta a primelor incercari, ca tendinta de ancorare atat inspre trecut cat si inspre viitor, pune individul in postura unor situatii noi, de multe ori situatii limita care il forteaza sa se maturizeze si sa inceapa in contextul interactiunii cu alti oameni sa isi oglindeasca propriile trasaturi de caracter.

​

           PROBLEMATICA ADOLESCENŢEI ŞI A CUNOAŞTERII ÎN CINEMATOGRAFIE

          Problematica adolescentei a incercat a fi transpusa si de catre marii regizorii, intrucat fiind o tema de actualitate iar industria cinematografica fiind digerata in special de tinerii adolescenti s-a incercat mereu o transpunere a caracterelor dificile ale acestora si modul in care pe parcursul desfasurarii firului epic ei reusesc sa atinga cunoasterea. In vederea diferentierii a diferitelor tipuri de adolescenti pe care i-am dezvotat anterior, am analizat un serial de televiziune care presupune evidentierea si imbinarea a tuturor arhetipurile. The War at Home este un serial de televiziune care surprinde detaliile vietii de zi cu zi a unei familii cu cinci membri ce locuieste in America . Familia , compusa din doi parinti ( Dave si Vicky Gold ) si copiii (Hillary , Larry si Mike) , este una obisnuita, fiecare personaj oferind un model comportamental in concordanta cu varsta .
In familia Gold este evidentiata asa-zisa lupta pentru putere in care parintii sunt de cele mai multe ori depasiti pentru ca au ca adversari trei adolescenti care doresc sa-si impuna punctul de vedere. Un lucru foarte dificil pentru cei doi parinti il reprezinta diferentele enorme dintre copiii. Chiar daca cei trei tineri au crescut in acelasi mediu , au fost tratati asemanator , au fost educati la fel , ei prezinta niste insusiri foarte diverse , in acest caz trecerea de la stadiul de copil la stadiul de adolescent a intervenit cu cateva schimbari pe plan afectiv si social , schimbari care au devenit repere in evolutia lor ca adolescent si viitori adulti . Hillary, în varsta de 17 an, este cea mai mare dintre copii si reprezinta tipul adolescentului extrovertit , cu abilitati de relationare nemaipomenite la care se adauga dezvoltarea usor gresita unor valori morale si aunele insusiri nepotrivite pentru viata de familie . Hillary incearca sa-si depaseasca conditia de adolescent , intr-un mod gresit , la doar 17 ani incercand sa se comporte ca un adevarat adult ajungand sa se intalneasca cu baieti mai mult mai mari , sa consume bauturi alcoolice si sa isi minta parintii in legatura cu iesirile ei in oras sau activitatea scolara. De cele mai multe ori aceste dorinte a adolescentei sunt descoperite de parintii ei , dintre care tatal actioneaza exigent , insa mama incearca sa o inteleaga , sa ii reduca pedepsele , fapt ce ii inspira lui Hillary un aer manipulator , profitand de sentimentele materne profunde ale lui Vicky . Relatiile cu fratii ei sunt mediocre, in cele mai multe cazuri certandu-se cu acestia , orice ajutor venit din partea ei catre frati avand obligatii financiare.
Larry este copilul mijlociu si reprezinta tipul adolescentului introvertit care nu detine abilitati de socializare dezvoltate. Acesta se confrunta cu problem serioase de ordin psihologic la varsta sa , deoarece , din cauza comportamentului sau un pic diferit pentru un copil de 16 ani este aspru judecat de frații săi, de colegii de la scoala si uneori este luat in ras chiar si de tatal sau care ii reproseaza ca inspira o latura feminina . Aceste lucruri il fac sa se simta un intrus chiar in propria familie, reusind cu greu sa isi afirme opiniile fara a fi luat macar putin in ras. Ocupatiile si pasiunile adolescentului: jocurile Lego, puzzle-urile, patinajul artistic, teatrul, muzica, antipatia fata de sport si stangacia lui in a-si face prieteni sau a incepe o relatie cu o fata nu fac de cat sa il demoralizeze pe Dave,  care isi pune problema uneori cum a ajuns fiul sau cel mare sa se comporte in acest fel . Critica dura din partea tatalui, aptitudinile nedezvoltate de a lega prietenii duc insa la izbucniri emotionale sau chiar la hotararea de a pleca de acasa. Larry incearca sa relationeze cu fartii sai , sa-si impartaseasca sentimentele , insa nu este acceptat , acest mod de imprietenire fiind socotit de fratii sai un comportament de fata Sufera enorm cand este judecat dupa dorintele sale, însă cel mai rău îl deranjează lipsa de respect a fratelui sau mai mic fata de el. Mike este tipul adolescentului extrovertit, cu abilitati de relationare deosebite, cu un dezvoltat simt al umorului, tipul manipulatorului care este gata de a profita de orice sansa pentru a-si atinge scopurile . Chiar  daca are numai 14 ani, Mike este un copil care stie ce vrea, reuseste sa-si impuna punctul de vedere , iar daca nu reuseste , gaseste cu usurinta o cale pentru a centra lucrurile în favoarea sa . Este des suspectat de parintii sai ca utilizeaza un anumit tip de comportament doar atunci cand este vorba de o rasplata ca banii sau bunurile materiale. Pana si bunicilor le face complimente sau ii ajuta doar pentru a beneficia de anumite bunuri , insa acestia ii cunosc foarte bine intentiile si ii dau peste nas. Fiind expus la internet aproape tot timpul, tanarul ajunge sa joace jocuri de noroc chiar in parteneriat cu tatal sau. Chiar daca ofera impresia unui copil noncomformist, Mike reuseste sa se integreze peste tot, posedand un coeficient de inteligenta ridicat, fiind avansat din clasa copiilor normali in clasa copiilor foarte destepti. Il intereseaza foarte putin modul In care relationeaza cu fratii sai, discutand cu ei doar daca are nevoie urgent de un lucru, si are curajul sa ii santajeze pentru a obtine diverse beneficii. Nu isi deschide sufletul in fata membrilor familiei deoarece ii este teama de parerea celorlalti, insa discuta des cu mama sa, care reuseste sa-si dea seama ce se intampla in viata sentimental a fiului ei cu foarte putine informatii primite.
          Așadar, observăm atat atitudini introvertite ale personajelor cât si extravertite, care sunt evidentiate in urma interactiunii personajelor din cadrul acestei familii, conducand in final spre autocunoasterea prorpiului lor caracter cu scopul regasirii uunui potential public, explicand detaliat demersurile vietii adolescentine si indrumarea spre toate tipurile de cunoastere.

 

        In concluzie, adolescența ca și perioada psihologică, presupune schimbare, invoație și o dualitate a fiintei cu tendite diferite, perioada in care individul se formeaza ca si persoana fiind pus in fata unor situatii in care reactioneaza diferentiat, fie spontan, fie dupa conduitele morale, astfel incat acesta atinge punctele cunoasterii persoanale dar si a cunoasterii universului pe care acesta decinde in final daca si-l poate asuma, devenind astfel un veritabil om al societatii contemporane, intrucat cunoasterea reprezinta cheia spre un caracter “sanatos”.

​

       Bibliografie

 

      Barnes, Grace M. & Welte, John W., Adolescent Alchohol Abuse: Subgroup differences and relationships to other problem behaviours, Journal of Adolescence Research, 1986
      Boncu, Ş.; Pérez, J.A., Influenţa socială: texte alese, Editura Polirom, Iaşi, 1996
      Bratko, D.; & Marusic, I., Family study of the big five personality dimensions, Personality and Individual Differences, 1997
     Calvert, S.L.; Murray, Katherine J.; & Conger, Emily E., Heroic DVD portrayals: What US and Taiwanese adolescents admire and understand, Journal of Applied Developmental Psychology, 25, 2004
     Chemama, R., Marele dicţionar al psihologiei. Larousse, Editura Trei, Bucureşti, 2006
     Guţu, D., Dicţionar latin-român, Editura Sport -Turism, Bucureşti, 1985
      Iacob, L., Etape ale dezvoltării psihice, în Neculau, A. (coordonator), Manual de psihologie pentru clasa a X-a, Editura Polirom Iaşi, 2004
     Iacob, L., Repere psihogenetice. Caracterizarea vârstelor şcolare, în Cosmovici, A.; & Iacob, L. (coordonatori), Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 2005

      Iacob, L., Cercetarea comunicării astăzi, în Neculau, A. (coordonator), Psihologie socială. Aspecte contemporane, Editura Polirom, Iaşi, 1996

Surse internet (webografie) :

 

    http://media.antiescapism.org/pdf/psychology/allport%20%20concept%20of%20traits%20and%20personality.pdf,
  http://209.85.135.104/search?q=cache:SNL1IKPwpkJ:www.religiononline.org/showarticle.asp%3Ftitle%3D1247+superheroes,+antiheroes&hl=ro&ct=clnk&cd=1&gl=ro,
    http://en.wikipedia.org/wiki/Adolescence,